Despre carte: 2015 / Această carte este senzațională. Ea dovedește în mod convingător că drumul evreilor din Egipt nu se întindea spre Est într-un deșert fără viață, care nu poate fi numit paradis, ci prin Gibraltar (altarul evreilor iberici) până în Spania (unde, apropo, sunt trei pustii, dar poti trai in ele) si mai departe spre sudul Europei. Nu degeaba Biblia spune că Iosua a capturat 31 de națiuni (unde? în deșert?) și a repartizat 200 de orașe numai tribului lui Iuda, fără a număra satele (acum sunt mai puțin de 200 de orașe în Israel). Și mlaștinile, vulpile, grâul, plantațiile de stejari, strugurii, înțelepții - în mod clar nu aparțin deșertului Negev, dar sunt menționate în Biblie de multe ori. Iar Ierusalimul, excavat în Israelul de astăzi, nu are dimensiunea celui mai mare sat - deci unde sunt grajdurile lui Solomon pentru mii de cai, unde este faimosul templu, piața care a găzduit un număr imens (Flavius ​​menționează milioane) de oameni? Potrivit oamenilor de știință israelieni înșiși, nu există o singură descoperire dovedită pe pământurile lor care să confirme istoria biblică. Nu degeaba vom găsi mormintele apostolilor și ale Mariei Magdalena și cetățile templierilor care au păzit calea spre Ierusalim în vestul Europei, și nu în Israelul de astăzi. Citiți despre motivele acestui transfer de geografie și istorie și despre ceea ce a urmat în această carte…